Viața e un moment. Iubește-o!

pepsi
Link-uri sponsorizate

Viața e un moment. Iubește-o! Nu ai nici cea mai vagă idee cât va dura!

Iar asta îi dă și mai multă frumusețe – nesiguranța!

Or în condițiile în care viața asta este învăluită de mister, de necunoscut și nesiguranță, cred că cel mai bine ar fi să o trăim ca pe un moment și să o iubim!
Ea se poate curma fulgerător, iar aici mi-e teamă că nu mai putem vorbi despre plaje de vârstă, sau poate dura mult și bine.

Întrebarea este: contează și cum o trăiești?

Sigur că da! Crezi că e mișto să trăiești un coșmar de-o viață?

Mie nu mi se pare.

Și atunci, care e soluția?

Să o iubești, să te bucuri de ea!

Ai de ales: o iubești, te bucuri de ea și faci în așa fel încât să o trăiești cu zâmbetul pe buze (da, depinde în principal de tine); sau o detești, te lupți cu ea și faci orice ca să-ți refuzi chiar și cea mai mică șansă de a fi fericită/ă (și asta ține tot de alegerea ta).

Pe la jumătatea anilor ’80, când comunismul se consuma pe cartela – de la ouă și până la pâine; ideea de spirit liber este o glumă!

De altfel, cuvântul ‘liber’ era extrem de periculos!

Și totuși, pe vremea aia au apărut primele găști de break dance; pe vremea aia existau trupe rock; oameni care scriau lucruri îndrăznețe… deci spirite libere.

Mă rog, atât cât puteau fi ele de libere.

Țin minte că lecturam tot timpul revista Paris Match. Acolo vedeam o lume pe care nu o înțelegeam. Nu o intelegeam, dar imi doream sa o cunosc.

Vedeam alte haine, oameni zâmbind, reclame, parfumuri, băuturi etc..

În condițiile în care Havana Club era un lux; Kentul (ăla cu castel) la fel; tăriile se cumpărau de la shop… iar lista poate continua.

Dacă ar fi să mă raportez la ideea de spirit liber, pe care o promovează Pepsi în acest moment, aș spune că fac parte din generația Pepsi.

Brandul ăsta american marchează 50 de ani de existență în România, eu am 39… deci există cumva o istorie comună, chiar dacă pe vremea lui Ceaușescu nu ne-am întâlnit foarte des.

Și Pepsi-ul era un lux!

De aia ni se părea si mai bun atunci când îl gustam.

Țin minte și acum cum stăteam pe gard în fața blocului, după o miuță – și ne uitam la domnul doctor (un vecin) cum scotea lada de Pepsi din portbagaj.

Omul fuma Kent lung, conducea o Ladă și le aducea copiilor Pepsi.

Cam astea erau diferențele sociale între ingineri și doctori :)) Noi beam Brifcor și mâncam ciocolată nemțească primită în ‘pachet’; iar ei beau Pepsi :)

Țin minte că ne uitam la lada aia și salivam. După care rugam un vecin de la parter să ne deschidă robinetul de apă al blocului pentru a ne potoli setea :) Sigur, uneori faceam schimb – ciocolata contra Pepsi…

Cert este ca la vremea respectivă ne bucuram de ce aveam: de tenișii aia de cauciuc (chinezești), de mingile de 35 (ale din plastic – spărgeam câte 3 la o miuță), de bomboanele Cip și de tot ce era accesibil atunci.

Ani au trecut, lucrurile s-au schimbat… iar democrația ce a făcut?

Ne-a adus pe cap generația Cola :))

Link-uri sponsorizate

Comments