Romanii din Paris nu vor sa fie cautati – Te vor gasi ei pe tine!

eu_paris
Link-uri sponsorizate

La Paris nu trebuie sa te chinui sa-i cauti pe romani… Te vor gasi ei pe tine!

In RER, cand canta tot felul de “muzici”, dupa care vin si iti cer un banut; in fata Turnului Eiffel, la Galeriile Lafayette, la coada la Versailles, in fata la Luvru sau pe Rue Saint Dominique, in zona Ambasadei Romaniei de la Paris.
Ii recunosti destul de usor – trecand peste zona fustelor colorate; mai exista o zona imbracata “de zi”, o zona pe care o tradeaza fata.

Am patit-o cu unul in zona Galeriilor Lafayette. Istovit dupa o lunga umblatura, am luat un loc “pe un gard” in asteptarea iubitei mele care mai zabovea putin intr-un magazin.

Nu au trecut 2 minute si prin fata bombeurilor mele se plimba linistit un inel gros ce parea din aur.

Cand am ridicat privirea am dat peste un individ de vreo 25-26 de ani care zambea. A cules inelul… ca si cand atunci l-ar fi gasit si a dat sa plece zambind.

I-am spus sec – “you’re lucky”.

Doua secunde mai tarziu se afla langa mine si incerca sa-mi explice in italiana ceea ce era evident – inelul era de femeie. Gesticula si, cu o generozitate vomitiva, incerca sa imi faca cadou inelul pe care cica il gasise pe jos.

Cata generozitate, ce suflet mare… impecabil caracter!

Enervat deja de insistentele individului – apropo – ma pipaise deja de 3 ori in zona buzunarului drept :)) … i-am spus – “de unde esti”?

A cascat niste ochi de cobra! “Aaaa… esti roman?”. ”

“Nu, de fapt sunt nascut in Zair, dar am avut curiozitatea sa invat limba romana. Pielea nu stiu cum de mi-a iesit asa” – i-am replicat scos din sarite.

Pe scurt, individul era din Sibiu si se afla acolo la prostit – sportul national al romanilor care nu vor sa munceasca!

“Si ce vrei frate? Sa muncim pe 7-8 milioane? Aici macar suntem mancati… nu regretam nimic, nu ne e dor de casa.. e bine frate” – mi-a spus sec.

In secunda aia m-am gandit ca nu ar fi rau ca statul roman sa faca un sondaj de opinie printre acesti “cetateni de soi” – intrebarea fiind – “daca ati avea de ales, pentru ce nationalitate ati opta”?

Fac pariu ca 80% dintre ei s-ar lepada ieri de nationalitatea romana.

Stiti ce i-am raspuns cand mi-a spus de salariul de 7-8 milioane?
“Da, vrea sa muncesti pe 7-8 milioane. Daca mai mult nu poti… Asa … tu ce faci? Prostesti? Ei bravos. Te-ai gandit macar o secunda ca din cauza astora ca tine alti romani au de suferit?”

A schimbat rapid vorba si a dat sa plece, nu inainte sa-mi ceara bani – “frate, da si mie niste bani de cafea”.

Asta e doar un alt roman vazut la Paris. Nu va imaginati ca toti sunt hoti. Nu! Am vazut si romani turisti. Si se comporta ca romanii – nu stau la coada si sar randul.

Am vazut-o cu ochii mei la coada de la Versailles. In spatele nostru stateau doua femei si un baiat cam de vreo 15-16 ani.

La un moment dat, una dintre femei spune – “eu nu stau la coada asta”. Am intors capul – sincer ma asteptam sa vad o printesa sau ceva. Cand colo… o figura banala si scarbita de tot peisajul din jur.

Ce au facut? Au sarit randul. Cumva… au facut pe dracu’-n patru si au intrat rapid in castel.

Tipic nu? Romanul e descurcaret, nu-i asa? Ne cam place sa spunem asta.

Mai exista si romani care se integreaza in peisaj, romani care fie studiaza acolo, fie sunt in vizita. Pe romance le recunosti destul de usor – pastreaza obiceiurile de acasa – in sensul ca vor sa iasa in evidenta.

Sa va prezint un exemplu vazut ieri inainte sa plecam spre aeroport.
Inaltime – cam 1.70. Pantofi – numai buni pentru o petrecere de seara.
Fusta? Lungime office, insa crapatura de la spate mult prea adanca.
Sus? Sacou cu un decolteu putin prea adanc pentru ora 12 ziua.
Parul? Lung si despletit ca pentru o sedinta de amor.

Ce sa mai… nu aveai cum sa nu o vezi, mai ales ca misuna nervoasa pe trotuarul de pe Rue Saint Dominique privind insistent spre poarta consulatului. Pot jura ca era romanca.

Da, stiu ca multi ma vor injura, insa astea sunt efectele celor 45 de ani de comunism – rusine si frustrari crancene. Nu am sa inteleg niciodata de unde setea asta pentru epatare pe care o luam cu noi in tarile civilizate?

Pe cine vrem sa impresionam? Pe oamenii aia relaxati?

Pe aia ii doare fix in cur ca tu ai in picioare pantofi Armani. Aia stau calmi in fund pe malul Senei, beau un vin de 4 euro sticla, rad si se cara acasa… sau stau la un bistro si isi vad de treaba lor.

Nu stau sa se uite pe eticheta ta. Ar fi si culmea sa se intample asta intr-un oras cu 2 milioane de locuitori si 16 milioane de turisti.

Am vazut totusi si romani turisti, romani civilizati… romani pe care ii recunosti doar cand treci pe langa ei si auzi ca vorbesc romaneste.

Din pacate, exemplele astea sunt cam putine. De ce? Pentru ca prea putini romani civilizati isi permit sa plece in vacante!

Da, voi incheia cum am inceput – La Paris nu trebuie sa te chinui sa-i cauti pe romani… te vor gasi ei pe tine! Si, va rog sa ma credeti, intalnirea cu ei iti lasa un gust amar.

Aseara am ajuns acasa… nici bine nu am intrat pe usa si ce am vazut? Aceleasi dezbateri de doi lei… aceleasi incrancenari politice imbecile – Ponta vs Basescu, Antonescu vs Ponta… Dan Voiculescu etc… aceeasi atmosfera jegoasa.

Cand vezi asta iti dai seama ca nu are cum sa fie altfel afara. Cata vreme in tara totul pute, afara nu are cum sa miroasa a parfum fin.

De asta am spus-o si o repet – daca vrem ca lucrurile sa se schimbe afara, trebuie sa le schimbam intai inauntru.

Link-uri sponsorizate

Comments