Euforia ‘invingatorilor’ de pe locul 2

paris
Link-uri sponsorizate

Romanii au un talent extraordinar de a face din cacat bici. Romanii au un talent extraordinar de a se bucura de victorii care sunt de fapt infrangeri.

Romanii au un talent extraordinar de a se minti singuri, de a se imbata cu apa rece.

Se imbata cu apa rece, dar stau cu capul plecat!

Poate ca asta explica si setea cu care se agata de semi-performante. Ca om care a crescut admirand performantele unor sportivi uriasi – vezi Maricica Puica, Doina Melinte, Daniela Silivas, Elisabeta Lipa, Simona Amanar, Lavinia Milosovici… Steaua ’86 etc… pot spune ca nu ma emotionez in fata unor clasari in semifinale sau in fata unor esecuri in finale.

Romania a reusit intotdeauna sa scoata sportivi valorosi. Istoria este plina de medalii de aur si de performante importante la campionate mondiale sau europene. Cineva pare insa ca sufera de amnezie.

Altfel nu imi explic cum am ajuns sa consideram victorii niste simple esecuri?

Da, Simona Halep a pierdut la Roland Garros! A iesit pe locul doi. In palmaresul competitiei, in dreptul castigatorului, sta numele Sharapovei.

Asa s-a intamplat si acum la Wimbledon – Simona Halep a pierdut din nou. Ca a fost vina accidentarii sau a terenului… asta conteaza mai putin. In sport nu conteaza neaparat impresia artistica, ci scorul… rezultatul final. Iar rezultatul final este evident – A PIERDUT!

In aceste conditii, chiar nu ii inteleg pe cei care spun – “multumim Simona, pentru noi ai castigat!” Ce dracu’ e nebunia asta?

Nu a castigat nimic! A pierdut si a parasit competitia!

Chiar ne-am dilit cu totii? Chiar nu mai stim sa facem diferenta intre o victorie si o infrangere?

Sa nu ma intelegeti gresit, sa nu credeti ca am ceva cu Simona Halep. Nici pe departe. Fata asta pluteste pe un val frumos, are sanse mari sa ajunga sa castige turnee importante, iar varsta o ajuta din plin din acest punct de vedere.

Eu am o problema cu conationalii mei care se isterizeaza aiurea atunci cand nu este cazul.

Dragii mei – o infrangere este o infrangere! Asa a fost dintotdeauna!

Daca infrangerile ar fi victorii, atunci nimeni nu si-ar mai dori sa castige, nimeni nu si-ar mai dori nici macar sa participe. De ce sa se mai apuce de sport… cand ar fi din start castigatori?

Ce sens ar mai avea?

Eu cred ca ar trebui sa incetam cu mentalitatea asta falimentara. Cred ca ar trebui sa incepem sa ne bucuram la victorii si sa respectam infrangerile… fara comentarii suplimentare, fara despicarea firului in 4… ci cu respect si acceptare.

Cata vreme vom prefera sa ne imbatam cu “victoriile” care sunt de fapt infrangeri, mi-e teama ca vom continua sa mergem cu capul plecat, atat acasa la noi, cat si aiurea… in lumea asta larga.

Link-uri sponsorizate

Comments